Stau și mă întreb Isuse,
Ce m-a făcut să te iubesc?
De ce-s atras mereu spre tine?
Și doar cu Tin’ vreau să trăiesc?
De ce în multele probleme
Spre ceruri lauda mi se-nălță?
Și-atunci când deznădăjduiesc
Gândul la Tine-mi dă speranță?
De ce în hotărârea mea,
Chiar dacă-i luată cu avânt.
E multă nesiguranță,
Când Tu n-ai ultimul cuvânt?
De ce nimic nu are rost
Când nu îl simt pe Dumnezeu?
De ce toată viața mea,
Se-nvarte-n jurul Tău mereu?
Mă-ntreb. . . și-ncep să realizez
Că totul a-nceput odată,
Când am simțit iubirea Ta
Și bunătatea Ta de Tată.
In clipa când te-ai îndurat,
Mi-ai pus in suflet dor de Tine,
Și m-ai făcut să te doresc,
Să te Iubesc mai mult, decât pe mine.
Deși eu nu te cunoșteam,
Tu ai intrat în viața mea,
Ai atins-o, ai schimbat-o,
Și te-ai transformat în ea.