Steaua plutitoare

S-a văzut pe ceru-albastru
'N miezul nopţii, luminată
Sus pe bolta cea-nstelată,
O Stea ce părea că-i astru
Prin lumina-i prea curată.

Şi-a fost o minune mare,
Căci Steaua în strălucire
Sus pe-a cerului boltire,
Nu sta ca o stea-n fixare
Ci se tot mişca-n plutire.

Rostul Ei prin cercetare
A fost de grab’ stabilit
De-Astrlogi din Răsărit,
Cum că un împărat mare
S-ar fi născut, şi-i vestit.

Ei prin Steaua plutitoare,
Să-L găsească au pornit
Înspre-Apus din Răsărit,
Mergând ’n-a Lui căutare
Până Pruncul L-au găsit.

Daruri multe, ce-au adus,
I le-au dat... şi-n adorare,
Ca şi-unui Împărat mare
’N plecăciune s-au supus
Pruncului dând închinare.

Flavius Laurian Duverna
14 decembrie 2017