Pe malul mării Galileii,
Colinele şi azi şoptesc
Cu freamăt de zefir în frunze:
"Tatăl nostru cel ceresc..."

Şi clipocitul lin de apă,
Aduce-nfiorat ecou,
De-un glas duios ce viu răsună:
"Sfinţească-Se Numele Tău!"

Se-aud în ciripit de vrăbii
Cântări ce nu se pot cânta,
Şi-o bucurie fără seamăn:
"Să vie-mpărăţia Ta!"

Iar florile-n cununi de aur,
Şi-n straie albe ca de nea,
Îşi pleacă fruntea în ţărână:
"Să fie, Tată, voia Ta!"

Pe malul mării Galileii,
Timid păşesc tărâmul sfânt:
"Precum în cer aşa să fie,
Şi-aici, o Doamne, pe pământ!”