Eu nu-s aici pentru eternitate,
Dar Te-aş ruga Părinte, de se poate,
Atât cât sunt, să fiu o licărire,
Să-mpart parfumul Tău din nemurire,

Să nu m-aplec la orice vijelie,
Știind că mă veghezi din veșnicie,
Chiar dacă-s frânt, înfrânt pentru o clipă,
Să nu cârtesc și să vorbesc în pripă,

Şi-acolo jos de sunt, să-Ți aud glasul,
Să iau învățătură din popasul
Ce uneori îl fac în văi de plângeri,
Știind că-n jurul meu sunt mii de îngeri,

Şi chiar de plâng şi sângerez, Rabuni,
Să-mi amintesc cum se rugau străbunii,
În gropi cu lei, pe cruci sau în cuptoare,
Credința lor era înălțătoare,

Așa doresc și eu să fiu, Mesia,
Căci nu aici voi căpăta simbria,
Ci sus în slavă voi primi răsplata,
Ajută-ne să fim cu toții gata!

Nu poți să pui simțirea pe hârtie,
De n-ai avut în trup o rană vie,
Doar lacrima ce curge în tăcere,
Poate să spună ce-i o mângâiere,

Și nu, nu poți vorbi despre iertare,
De mâna ta e tot acuzatoare,
Acolo unde nu este jertfire,
Nu este har și nu este iubire!

Iubirea, e un strop din veșnicie,
Un picur revărsat din Apa Vie,
De-aceea eu, ca un pribeag ce sunt,
Exemplu vreau să fiu pe-acest pământ,

Să calc pe urma Domnului Cristos,
Să nu mă tem de valul furios,
Căci nu-s aici pentru eternitate,
Puțin mai e și voi pleca departe,

Acolo sus, în slava minunată,
Să-L întâlnesc pe Domnul! Înc-o dată
Şi pentru veșnicie să-L slăvesc,
Să-I spun că Îl ador şi Îl iubesc!

15/12/17, Barcelona -Lucica Boltasu