Pe calea-aceasta ce umblați,
Voi de Isus să ascultați!
Călăuziți de Duhul Sfânt,
Într-o simțire și un gând.

Căci voi un plug ați apucat,
Un jug ce nu-i greu de purtat
Crucea ce ți s-a-ncredințat
Te face fiu de împărat.

Ți-a da cununi de slavă. . . .

În cer, pe flori nu poți fi dus
Și nici pe preț de argint și aur,
Ci doar pe brațul lui Isus,
Prin sângele sfânt ce s-a scurs,
Prin spini și cuie ce-au străpuns
Fruntea și mâna-I blândă.

La cer. . . așa de mulți s-au dus,
Cei ce ne-au fost odată
Surori și frați, mămici și tați
Și chiar bunici, odată. . . .

Iubirea i-a legat. . . Hristos!
Și-n viață. . . ce folos și-au tras?
Ei au plecat, noi am rămas,
Ei s-au jertfit și s-au luptat,

Roadele. . . noi le-am secerat
Căci au postit și s-au rugat
Și totuși Domnul i-a luat,
Să-i ducă sus, acasă.

În urma lor lăsat-au dor,
Ce spre Isus mă poartă,
Să fiu ca ei, un slujitor,
Un pom ce-i verde, roditor,

Să fiu când fi-va ca să mor,
Un liliac de primăvară. . .
Amin