Cetina verde-mi-aduce-n fereastră,
Lumini înstelate de fulgii trimiși;
Vor să-mi vestească nașterea sfântă
A Celui ce, prin Duhul ne-a fost promis.
Se uită-năutru, începe povestirea,
Despre-o tânără fată, fecioară curată,
Aleasă de Tatăl să-L poarte pe Fiul
Ce ni S-a născut odată,
În vremea-ndepărtată,
Prin cuvântul hotărât.
Maria se cheamă!
Umbrită în duhul să nască ce,
Tatăl a poruncit ca:
Fiul luminii, Mântuitorul lumii
Din ceruri spre noi S-a pornit.
Iosif-n uimire dorește s-o lase
Chiar de-i logodnica lui.
'-Să nu-ți lași aleasa,
Ea poartă jertfa omenirii întreagă,
După voia Tatălui! '
La timpul venirii, cei doi sunt fugari. . .
Un colț cu căldură și pâine pe masă
Nu au găsit niciunde, ca mama,
Pe Pruncul iubit să Îl nască.
O iesle-i culcușul și aburul cald
În suflul - dar de animale,
Așa S-a născut al cerului-Mpărat
Dar a fost înconjurat de îngeri și văzuții înalți
Din mai multe popoare.
Ei I-au adus daruri:
Tămâie, smirnă-miros și aur curat.
Au făcut plecăciuni în aleasă simțire,
Ca singurului Mântuitor-Împărat
Să fie Prunc nou-născut dar și Mire.
De-atunci, I se-nchină si astăzi popoare,
Cu tot ce au în suflet mai bun;
Daruri curate aduc-laudă,
Să le fie jertfă pe drumul cel bun.
Scutură brazii cetina verde,
Mângâie lacrima dincol' de fereastră.
-Domnu-I născut
Într-o iesle-iubitoare în inima mea,
În splendida noapte albastră!


SandaTulics
16 decembrie 2017 Wi