Încă un an s-a dus, iar eu
Privesc în urma lui uimit. .
Prea bunul nostru Dumnezeu
Prezent la bine și la greu,
Cu harul Său ne-a copleșit.

În fiecare nouă zi
Și-a înnoit iubirea Lui,
În întristări și bucurii
Gustat-am stări de veșnicii;
Ca El în lume altul nu-i.

Prin valea umbrei morții când
Trecut-am, după voia Sa,
Mi-a șters obrajii lăcrimând,
M-a întărit prin Duhul Sfânt,
Să birui încercarea grea.

De grijă-n toate ne-a purtat,
Orice nevoi ne-a împlinit;
Să fie binecuvântat
Numele Său cel minunat,
În veci de veci fie slăvit!

Încă un an s-a dus, dar noi
Ce i-am dat oare lui Isus?
A curs din harul Său șuvoi,
L-am prețuit? Sau suntem goi. .
Ca mulțumiri, ce i-am adus?

Ne-am dat pe noi, spre slava Sa?
Am vizitat, sau am hrănit?
Am ridicat, am dat să bea?
Am pus balsam pe rana grea?
Am ajutat, am mijlocit?

Ce am făcut? Răsună iar.
O, ni-e rușine, mai nimic. .
Am alergat mult în zadar;
Puține jertfe pe altar. .
Nu sunt cuvinte, ce să zic?

O, Tatăl nostru Te rugăm,
Mai dă-ne timp să ne smerim,
Comori în Cer să adunăm,
Cinste prin traiul nost' să-ți dăm;
Cu toți în Raiul Sfânt să fim.

Amin.
17 decembrie 2017