În vase - uleiul de îmbălsămare,
Şi-n suflet - mocnită durerea cea mare,
Iar faţa - brăzdată de şanţuri adânci...
- Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?

Mijesc zorii zilei, e zi de-nviere,
Şi noaptea sinistră cu umbra ei piere;
Dar ochii tăi umezi de veghe ţi-i strângi...
- Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?

În foşnet de frunze mişcate de-o boare
Se-apropie Domnul în straie de soare,
Iar tu amintirea duioasă alungi...
- Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?

Aici, lângă tine-i Fiinţa divină,
Te cheamă la viaţă, speranţă, lumină.
De ce în amarul durerii te frângi
- Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?

Pământul întreg astăzi e-n sărbătoare:
Hristos a-nviat, şi în veci nu mai moare;
- Isuse... Rabuni... Tu noaptea alungi!
- Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?