“Copil iubit cu ochi senini Tu vii din nou printre străini
În peșteră pe paie reci Tu iarăși capul Ți-l apleci.
Dar astăzi magii nu mai vin și nici păstori să-Ți cânte lin
Copil iubit cu ochi senini Tu vii străin printre străini…

Copil ceresc și sfânt copil ascuns sub chipul cel umil,
Tu bați la toți, dar toți se-nchid mai reci ca piatra lor din zid…

Și totuși, iar, sub chip sărman, cobori la oameni an de an
Cu bine răul să-l plătești, să chemi, să ierți și să iubești,
Să-mparți avutul Tău divin acelor ce la Tine vin,
Murind pe cruce între hoți s-arăți cât îi iubești pe toți!”

(Traian Dorz – Cântări Nemuritoare)


* * *
Copil iubit cu ochii triști, Tu pentru unii nu exiști!
În inima și mintea lor stă al plăcerilor izvor.
Tu, Fiu de Dumnezeu curat, ce pentru noi Te-ai Întrupat,
În lume, astăzi nu ai loc, căci Moșul este “Împărat!”
Și Tu, al mântuirii Dar, copil ceresc și plin de har,
Tu ești lăsat pe paie reci, în lacrimi capul să Ți-l pleci!
Creștinii au uitat de Fiu, și plânsul Tău ei nu-L mai știu.
În loc de cinste, peste tot, și în vorbire, și în port,
E lumea cu ispita ei și pentru buni și pentru răi.
Din zori de zi și până-n seară, cumpărături și îmbulzeală,
Aleargă toți cu-nfrigurare să umple casa cu mâncare;
Și brad, și cozonaci, și vin, să fie iar hambarul plin.
Și crăciunițe și crăciuni și spiriduși plini de minciuni,
Și mari și mici îmbracă-ntruna în haine îngerești minciuna!
Și Tu, Copil cu ochi senini, pe Tine te îmbracă-n spini
Și-n mersul lor păgân, firesc, din când în când Te pomenesc
Printre paharele vărsate și mesele îmbelșugate;
Prin ho, ho, ho, și la mulți ani, destrăbălare, joc, și bani,
Își mai aduc și ei aminte de Pruncul Sfânt, și cele sfinte!
Și-astfel, de sărbători, spun unii, “hai să petrecem ca nebunii!”
Ce blasfemie, ce păcat, să uiți de Sfântul Împărat,
Să uiți că Cel sărbătorit e-acel, preascump, Copil iubit!
O, Doamne-ndură-Te de toți, de de buni, de drepți, de răi, de hoți,
De cei ce-n adevăr trăiesc, de cei ce azi Te prigonesc,
Să Te primim în inimi iar, cu pace, dragoste și har!
Să nu mai vii pe paie reci, în lacrimi capul să Ți-l pleci;
Să-Ți înălțăm Numele Sfânt în orice zi pe-acest pământ
Și în Căminul încălzit, să fii cu noi, Copil iubit!


Florești, Cluj