Și vin înfrângeri câte-odată,
Şi vin dezamăgiri pe rând,
Oricât mi-e clipa de curată,
Pășesc adesea tremurând,

Dar nu mi-e teamă! Am știința,
Că Dumnezeu din cer mă ştie!
Mi-a dat mişcarea şi ființa
Şi-n duh un colț de veşnicie.

Că nu ne merge numai bine?
Asta o știe fiecare,
Dar nu-i păcat şi nici ruşine,
Să treci prin câte-o încercare!

Și nu m-aplec cum bate vântul
La orice zvon, căci nu e bine,
Ci savurez mai mult Cuvântul
Și mă încred mai mult, în Tine!

Mă iartă dacă pentru-o clipă,
M-am încrezut în om, când Tu,
Ai spus să nu gândesc în pripă,
Să știu când să spun da sau nu!

Ooo, cât se bucură satana,
Când face pe om să suspine,
El niciodat-nu leagă rana
Şi nici nu știe să aline!

Dar Domnul meu, Tu ești Cristosul,
Ce nu poate fi-nvins de fiară,
M-ai luat pe mine, păcătosul,
M-ai dus în curtea de afară,

Lăsat-ai timpul să lucreze,
Să curățească ce-i murdar,
M-ai înălțat pe metereze,
Mi-ai dat o nouă viață-n dar.

Acuma dar, prin haru-Ți mare,
Prin mila Ta nemărginită,
Îmi dai o dublă-nviorare
În inima dezamăgită,

Și înțeleg că-n tot și-n toate,
De nu zidești Tu, Doamne Tată,
Sunt doar himere, surogate,
Ce nu-Ți dau cinste, niciodată!

21/12/17, Barcelona-Lucica Boltasu