Privesc pe fereastră afară,
Aștept ca răsăritul să vină iară
Destul e beznă și-ntuneric
Și nimic aici nu e veșnic.

Îmi fâlfăie inima de doruri
Amestecate cu raze de zenit
Legate între ele cu poduri
Ce duc în marele infinit.

Spre o constelație de stele
Îmi îndrept mereu privirea
Căci de acolo printre ele
Vine Domnul cu răpirea!

Chiar dacă aici jos e frig
Și este atât de multă durere
De stau plecată ca un pipirig
E vremea așteptărilor mele.

Așteptări in ecouri de vis
Împletite cu-atâta măiestrie
Coborând din eternul Paradis
Parfumat cu răcoroasa apă vie.

O inimă! Puțin mai este
Când dorul se va împlini
Și vei primi dorita veste
Domnul in curând va veni.

A Domnului promisiune
Se va-mplimi cât de curând
Când vom fi cu El în uniune
Plecând definitiv în cerul Sfânt.

Amin.

Veronica 28/11/2017, Londra