O Isuse, Domnul meu

O Isuse, Domnul meu
Ce mult Ți-a păsat de mine
Și cât Te-a durut că eu
Sunt un rob în mâini haine,
Sub papucul celui rău!
O, Ți-ai lăsat slava Ta
Și Tronul Măririi Tale
Și-Ai venit în lumea mea
Să-mi deschizi spre Cer o cale. . .
Lepădându-Ți strălucirea
Ai luat un trup să-mi porți
Toată vina și învrăjbirea
Și-Ai trecut de-ale morții porți
Să-mi câștigi neprihănirea!

O, Isuse, Domnul meu,
Cât de bun ești Tu cu mine
Și cât bine-mi faci mereu!
Mi-ai dat viață, îmi dai lumină
Și mă aperi de-orice rău
Cu o dragoste divină.
Mi-ai dat Însăţi trupul Tău
Și-Ai spălat întreaga-mi vină
În sângele Tău Preasfânt;
O „mlădiță” în „Tulpină”
M-ai făcut prin Legământ!
Mi-ai dat titlul de erede
M-ai scris sus, în Cartea vieții
Și mi-ai dat ochi care vede
Acei „Zori ai Dimineții. . . ”

Zi de zi, clipă de clipă,
Cum își strânge cloșca puiul
Mă cuprinzi cu-a Ta aripă
Și lucrezi privind cum Raiul
În mine se întruchipă. . .
Cum pot eu să-Ți răsplătesc
Bunătatea și jertfirea,
Cu ce pot eu să-Ți plătesc
Îndurarea și iubirea,
Minunatul Loc ceresc,
Pacea Ta și fericirea
Și credința-n care cresc,
Fiindcă Tu-Ți întinzi privirea
Peste „cortu-mi pământesc”. . . ? !

O, Isuse, Domnul meu,
Știu că nu e suficient
Chiar de-Ți dau tot ce am eu!
O, Tu ești Omniscient,
Din vecie Dumnezeu,
Atotprezent și-Atotputernic
Ce-aș putea să-Ți dau eu, oare,
Să fie de Tine vrednic
Când nu e nimic sub soare? !
O, dar știu, Stăpâne Sfânt
Ce-i plăcut `naintea Ta
Și nu doar ce am; ce sunt,
Tot ce sunt, Doamne-Ți voi da
Și cât voi fi pe pământ
Glasul Ți-l voi asculta
Și împlinind al Tău Cuvânt,
În urma Ta voi călca!

12/12/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)