Un zâmbet cald şi înţelept,
Mi-a luminat copilăria
Şi m-a-nvăţat să ştiu să-aştept
Din aspre neguri bucuria.

Doi ochi gingaşi, încântători,
Ca strălucirile din stele,
Mi-au dat lumini de sărbători,
În nopţile cele mai grele.

Un grai cu sfinte desfătări,
De adiere îngerească
Mi-a umplut viaţa de cântări
În limba noastră românească.

Şi doi obraji de catifea
Cu lacrimi calde, iubitoare,
Mi-au fost altar în vreme rea,
Cu rugi şi binecuvântare.

O, mamă, chipul tău va fi
Icoană scumpă, neuitată,
Până când sus în veşnicii
Lângă Isus vom fi odată!