ACCES LA IESLE

La iesle e primit oricine
Şi cel ce stă într-un palat
Şi cel crescut printre suspine
Şi cel de lume alungat.

E-o taină şi-o realitate:
Dumnezeirea a venit
Nu-n faimă ci în simplitate
Pentru rebeli ea s-a jertfit.

La iesle au acces profeţii
Şi cei străini de Legământ
Iar cei în ghearele tristeţii
Merg şi primesc spre Rai avânt.

Cei slabi primi-vor întărire
Văzând un copilaş plăpând
Şi când se-ntorc vor da de ştire,
La mulţi, despre Păstorul Blând.

De merge ’naltul demnitar
Să vadă locul întrupării
Şi el va fi umplut de har,
De starea binecuvântării.

Acolo mergem cu gândirea
Să contemplăm divinul gest,
Să învăţăm ce e IUBIREA
Ce poate trece orice test.

Văzând pe Prunc înfăşurat
În farmec sfânt şi în candoare
Ştim bine c-a fost destinat
Să dea la toţi răscumpărare.

Şi nu ne mai mirăm apoi
C-a trebuit să se jertfească
Pentru dureri, pentru nevoi
Şi pentru pacea sufletească.

George Cornici/ 21 Dec. 2017