La poarta raiului pierdut,
Lăsând în urmă veșnicia,
Dintr-un izvor necunoscut
O lacrimă a curs, întâia. . .
În locul albei veșnicii
Un dar a mai trimis Preasfântul,
Să mângâie doi ochi pustii
Ce încălcase legământul,
Și lacrima în ceasul greu
S-aline ochii de-ntristare,
Ca-ntâiul om la Dumnezeu
Să-ntindă mâina spre iertare,
C-atunci, în prag de rămas bun,
Priminduși cupa suferinței,
Nu s-a gândit pornind la drum
Să-și 'nalțe glasul pocăinței.
Deaceea 'ntâia a căzut,
Lăsând durerea să răsune,
La poarta raiului pierdut
O lacrimă de rugăciune
Iasky 27 decembrie 2017