Boboc de An Nou
Psalmi
61/2
De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

Stăpân al cerului şi al veşniciei,
Strig din Vale, de la capătul Câmpiei,
Mai dă-ne un An Nou, binecuvântat,
Numele Tău Sfânt fie pe veci lăudat!


Pe câmpie, se naşte un boboc de crin,
Dă-i un strop de ploaie și Har, Tată divin!
Mugurii noi, să crească, să înflorească,
Numele lui Isus Cristos să- L vestească!

Stăpân al cerului şi al veşniciei,
Aşterne Tu Pace pe Calea Câmpiei,
Dă drumul la Porumbelul cel alb, divin,
Să ne aducă o ramură de măslin!

De la capătul lumii strig eu, din Vale,
''Nimic nu mişcă fără a Ta chemare, ''
Lasă, Doamne, pe omul cel păcătos,
Să urce pe Stânca cea Înaltă, Cristos!


Totul e încremenit, acum, pe Vale;
Nori cenuşii, durere şi multă jale,
Presară Tu balsam pe rănile ce dor!
Ascultă-ne, Doamne şi Mare Creator!

Stăpân al cerului şi al veşniciei,
Strig din Vale, de la capătul Câmpiei,
Trimite ploaie târzie, cerească,
Ramura uscată să înverzească!



Are boboci mulţi ramura albă de crin,
Să înflorească şi ramura de măslin!
Izvoare tâşnească din Stânca Înaltă!
Omul păcătos, spre cer să privească!

Trimite un An cu binecuvântare,
Îmbrăcat cu flori albe de osanale,
Cu parfum de iubire şi flori de măslin,
O, îndură-Te de noi, Sfânt Tată divin!