Te-am căutat, iubit Isuse, într-un azur de cer cu soare
În bucuria fără seamăn a razelor strălucitoare...
Dar Ţi-am văzut Faţa-ntr-o noapte, la Peniel lângă Iordan,
Când din fugarul fără ţară, Tu m-ai făcut al Tău oştean.

Te-am căutat în floarea dalbă şi în miresme de zambile,
Ştiam că Tu eşti frumuseţea din cele mai senine zile,
Că eşti desăvârşit în toate, slăvite, mare Ziditor...
Dar Te-am găsit în haine rupte şi-n ochii unui cerşetor.

Te-am căutat în toată lumea, să-Ţi văd lumina fermecată,
Şi eşti aievea pretutindeni, ascuns ca piatra nestemată;
Şi ştiu că mare e-al Tău Nume, lucrările Tale sunt mari...
Dar Te-am aflat întins pe-o cruce şi socotit între tâlhari.

Te-am căutat în armonia sublimelor cântări de seară,
În corurile grandioase, şi-n glasul strunelor de vioară,
Credeam că eşti printre arpegii şi-n trioleţii cei plăpânzi...
Dar Te-am găsit tăcut la patul săracilor ce mor flămânzi.

Te-am căutat, Isuse Rege, în locurile înălţate,
Pe tronurile de tărie a celor mai de sus palate...
Dar Te-am găsit turnând uleiul pe rana celor slabi şi mici:
Te-ai pogorât până la mine, o, Doamne, ca să mă ridici!