Şi anii, şi părinţii trec. . .
Părinții trec. . . ca anii. . .
Își scutură în humă ființa
Dar lasă-n urmă tot ce-au adunat:
Sfânt'-zestre; minunată pocăința.
Când mame trec pe malul celălalt,
Rămâne în urma lor un strat de ghiocei,
Ce-s primii ochi care vor răsări în noul an,
Nerăbdători să iasă din înghețul strămoșesc
Să vadă-n lacrimi parfumate
În alb-iertate și înveșmântate:
-Ce fac Doamne, pe pământ, copiii mei?
Sanda Tulics 30 decembrie 2017