Un an de biruință,
Un an de îndurare
A fost anul ce-n zarea
Trecutului s-a stins;
Acuma, prin credință,
Aștept cu nerăbdare
Anul cel nou în care
M-apropii de-al meu vis!
Visez să am o casă
Scăldată în lumină,
Visez uliți de aur
Şi-o mare de cristal. .
Şi o grădină-aleasă
Pe veci cu zi senină
În care să port lauri
Cu pietre de smarald;
Visez o sărbătoare
Cu zeci de mii de harfe,
Cu simfonii eterne
Lăudând pe Cel Preasfânt,
Visez sfânta serbare
Şi-a cerului cântare
Cântată în splendoare
Cu cei de pe Pământ!
Cu toți răscumpărații
Care-au plecat la ceruri
Lăsând durere-n urmă
Dar și speranțe vii
Că ne-om vedea toți frații
Și vom cânta în coruri
Acol' unde se curmă
Și lacrimi și suspini. .
Că prin sfânta răpire
Se va-mplini şi taina
Ce-a stat atât ascunsă
Ca sub un lacăt sfânt,
Că la reântregire
Toți cei ce-i poartă haina
Vor sta cu El la masă
De tot ce-a fost, uitând...
Visez... cu ochii-n zare
Spre cerul care-acuma
E înțesat de ceață
De neguri şi de nori,
Dar dincolo-i splendoare
Ce nu văzut-a huma
Şi-o sfântă dimineață
Şi-eternă-n viitor.
Aproape, mai aproape
De ceruri și de slavă
De visul meu cel veșnic
C-un an încă eu sunt,
Aici lăsa-voi toate
Doar casa mea cea dragă,
Aș vrea să-mi fie-alături
În cer când am s-ajung!