Colindătorii sunt la poartă?

Dantela înghețată la fereastră,
Mă duce în copilărie;
Noian de amintiri. . . familia,
Și jocurile din pruncie.
În prima zi de Noul An
M-opresc,
Mă văd. . . cu gândul alergând
Dincol' de geam, unde. . .
Mă așteptau afar-nămeții
Și plugușorul încă din fiorii dimineții.
Ne colindau în pace, bucurie,
Flăcăi voinici din scumpa noastră glie.
În ger, ei ne urau de: sănătate,
De rod în casă și bucate,
De pace-n țară și-n afară,
Iar răului. . . urarea cea mai dulce, tare:
-Să ias-afară!
Aștept colindătorii din trecut,
Urările de bine!
-Să fie pace-n țara mea, belșug, iertare, pâine!
Să iasă gazdele și-azi cu grâu în mâini,
Colindătorilor la poartă!
Să îi primească-n bogății, ca pe
Românii tineri, de-altă dată!

LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!