Pe când neamuri de renume, îmbătate de mândrie,
Şi-au ales să umble-n lume în a lumii nebunie,
Şi, gonite de-o himeră, se întind după "progres";
Noi rămânem în credinţă, noi pe Domnul L-am ales!

Alţii pot să se despartă, frânţi dintr-o frământătură,
Să se vândă ca duşmanii fraţii învrăjbiţi de ură;
Însă chiar prin foc să trecem, prin tăişul cel mai des,
Noi rămânem fraţi în Domnul, noi pe Domnul L-am ales!

Alţii dacă vor să meargă după fluiere vrăjite,
Pot s-alerge în prăpăstii tot pe drumuri aurite;
Noi urmăm Cuvântul vieţii chiar când pare ne-nţeles,
Noi rămânem cu Păstorul, noi pe Domnul L-am ales!

Şi dac-ar veni vreodată alţi călăi ca să ridice
Ruguri, temniţi, eşafoade, şi credinţa să ne-o strice,
Sau legaţi ne-ar duce-n fiare, din proces în alt proces;
Noi rămânem tot cu Domnul, noi pe Domnul L-am ales!

Chiar dacă o lume-ntreagă ar veni să ne doboare,
Să ne fure Steagul slavei, cu-o momeală de vânzare,
Sau să ne dea alte flamuri ce din fir trădat se ţes;
Noi strigăm, "lehova-Nisi! Noi pe Domnul L-am ales!"