Pân` la cer era de înalt
Autor:
Ioan Hapca
|
Album:
din comorile de har
|
Tematica:
An nou
Resursa adaugata de Ioanhapca in 03/01/2018
Resursa adaugata de Ioanhapca in 03/01/2018
Pân` la cer era de înalt
Pân` la cer era de înalt
Zidu-acela al dușmăniei,
Care m-a înconjurat!
O, și zorii bucuriei,
De acest zid, nu străbat!
Dar Dumnezeul veșniciei
De mine S-a îndurat.
Pân` la cer s-au ridicat
Zidurile de păcate
Și-ntre ele, condamnat,
Pentru veci eram la moarte.
Nimeni nu m-ar fi scăpat!
Domnul le-a suprimat toate
Căci de mine S-a îndurat.
Da! Dumnezeu S-a îndurat
Și-a surpat aceste ziduri
Care m-au înconjurat!
Din mulțimi de crude gânduri
Mintea mi-a eliberat
Și-ale făr'delegii riduri,
Din suflet mi-a îndepărtat.
Duhul, coborât de Sus,
O cântare-a biruinței
În inimă mi-a adus
Și mi-a dat harul credinței
În Slăvitul Domn Isus.
Iar pe efigia voinței
Însuși chipul Lui mi-a pus.
Am primit eliberare!
Astfel eu, omul netrebnic,
Sunt o cetățuie tare
Că-am un Domn Atotputernic,
Infinit de bun și mare,
Iar de cad și sunt nevrednic,
El E plin de îndurare!
Biruința neîncetat
Se impune și sporește,
Bucuria s-a îngroșat,
Nimic nu mi-o stânjenește!
Și credința, minunat,
Ziduri noi îmi făurește
Căci sunt binecuvântat.
Pacea-i zid încununat
Cu-o Mare Nădejde vie,
Smerenia-i zid înalt
Care-n totul vrea să fie
Slava Celui Minunat,
Ce cu-atâta măreție,
Și de mine S-a îndurat!
Un segment de îndurare
Nou și binecuvântat
Pune temelii spre-o „Zare”
Unde voi fi ridicat
Când pe nor cu Slavă-apare
Dumnezeul meu bogat
În dragoste și îndurare.
Cele vechi sunt spulberate
Și ridică neîncetat
Mântuirea peste toate
Zidul binecuvântat
Ce mă apără de moarte,
Căci de mine S-a îndurat
Cel ce totul, totul poate!
Ziduri noi, de veșnicie,
Mă înconjoară de acum
Și merg plin de bucurie
Pe-al Eternității drum
Iar cu urma-mi mărturie,
Chem pe alții și-i îndrum
Pe această cale vie.
Mii și mii la fel ca mine,
Vii prin jertfa Mielului,
Înălțăm lucrări divine
Doar pe temelia Lui
Și nu vom fi dați de rușine!
Căci în capul unghiului
Este Acela Care ține
- Totul - Universului!
Pietre vii – avem să fim,
O casă duhovnicească
Și pe Domnu-L preamărim
Lăsând să Îi strălucească
Ori pe unde ne învârtim
Slava Lui Dumnezeiască,
Căci Mântuirea-I o vestim!
31/12/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Pân` la cer era de înalt
Zidu-acela al dușmăniei,
Care m-a înconjurat!
O, și zorii bucuriei,
De acest zid, nu străbat!
Dar Dumnezeul veșniciei
De mine S-a îndurat.
Pân` la cer s-au ridicat
Zidurile de păcate
Și-ntre ele, condamnat,
Pentru veci eram la moarte.
Nimeni nu m-ar fi scăpat!
Domnul le-a suprimat toate
Căci de mine S-a îndurat.
Da! Dumnezeu S-a îndurat
Și-a surpat aceste ziduri
Care m-au înconjurat!
Din mulțimi de crude gânduri
Mintea mi-a eliberat
Și-ale făr'delegii riduri,
Din suflet mi-a îndepărtat.
Duhul, coborât de Sus,
O cântare-a biruinței
În inimă mi-a adus
Și mi-a dat harul credinței
În Slăvitul Domn Isus.
Iar pe efigia voinței
Însuși chipul Lui mi-a pus.
Am primit eliberare!
Astfel eu, omul netrebnic,
Sunt o cetățuie tare
Că-am un Domn Atotputernic,
Infinit de bun și mare,
Iar de cad și sunt nevrednic,
El E plin de îndurare!
Biruința neîncetat
Se impune și sporește,
Bucuria s-a îngroșat,
Nimic nu mi-o stânjenește!
Și credința, minunat,
Ziduri noi îmi făurește
Căci sunt binecuvântat.
Pacea-i zid încununat
Cu-o Mare Nădejde vie,
Smerenia-i zid înalt
Care-n totul vrea să fie
Slava Celui Minunat,
Ce cu-atâta măreție,
Și de mine S-a îndurat!
Un segment de îndurare
Nou și binecuvântat
Pune temelii spre-o „Zare”
Unde voi fi ridicat
Când pe nor cu Slavă-apare
Dumnezeul meu bogat
În dragoste și îndurare.
Cele vechi sunt spulberate
Și ridică neîncetat
Mântuirea peste toate
Zidul binecuvântat
Ce mă apără de moarte,
Căci de mine S-a îndurat
Cel ce totul, totul poate!
Ziduri noi, de veșnicie,
Mă înconjoară de acum
Și merg plin de bucurie
Pe-al Eternității drum
Iar cu urma-mi mărturie,
Chem pe alții și-i îndrum
Pe această cale vie.
Mii și mii la fel ca mine,
Vii prin jertfa Mielului,
Înălțăm lucrări divine
Doar pe temelia Lui
Și nu vom fi dați de rușine!
Căci în capul unghiului
Este Acela Care ține
- Totul - Universului!
Pietre vii – avem să fim,
O casă duhovnicească
Și pe Domnu-L preamărim
Lăsând să Îi strălucească
Ori pe unde ne învârtim
Slava Lui Dumnezeiască,
Căci Mântuirea-I o vestim!
31/12/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Statistici
- Vizualizări: 1459
- Export PDF: 8
- Comentarii: 3
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Ce mă apără de moarte,/Căci de mine S-a îndurat/Cel ce totul, totul poate!" Tot asa, Domnul ridica "Ziduri noi, de veșnicie" care il inconjoara pe poetul mantuit acum si care merge "plin de bucurie/Pe-al Eternității drum/Iar cu urma-mi mărturie,/Chem pe alții și-i îndrum/Pe această cale vie." Fie ca tot mai multi sa urmeze indemnul acestui poem si sa o apuce pe Calea care duce la adevar si viata. Felicitari si un an nou cu bucurie in cetatea manturii!