Născut să fiu lumină

Străin de-al slavei Tale dor
Pierdut de ceruri și de Tine,
O, blândul meu iubit Păstor
Trăind pribeag și călător
Era să fiu un trecător
Dar m-ai aflat, ce bine! . . .

Lovit de valul lumii greu
Supus mereu doar mie
Era să pierd un Dumnezeu
Ce aștepta răbdând, ca eu
Să ies din negrul heleşteu
Ca să-Ți slujesc doar Ție. . .

Supus sub mreaja lui Satan
Căzut în disperare,
Odată-n mână cu-n ciocan
Băteam în sfântul Suveran
În modul aspru, inuman
Inconștient că doare. . .

Setos de lume, neoprit
Flămând după plăcere,
S-a întâmplat că m-ai găsit
Pe drumul greu și prăfuit
Mi-ai arătat cum m-ai iubit
Și s-a făcut tăcere. . .

N-am mai tăcut vreodată mut
Plângându-mi sluta vină
Am fost atunci un nou-născut
Un rod din palma Ta țesut
Atins pe frunte cu-n sărut
Făcut să fiu lumină. . .