Cu dor te chem pe-aleea sufletului meu,
Hai să ne plimbăm cum ne plimbam odată
Pe sub bolta de salcâmi, înmiresmată,
Străjuiți de Tatăl, bunul Dumnezeu.

Vino prieten drag, scutură-ți omătul,
Ieși din trupul gârbov, ca un șoim spre zare,
Te strâng neputințe, sub cingă te doare,
Azi te chem în Domnul, în El putem totul.

Vino să întrupăm amintiri duioase,
Vor zburda narcise ca vițeii-n staul,
Înflori-vor crinii în clinchet de Aur,
Noi pășind desculți prin iarba de mătase.

Hai să-mpletim Raze, Soarele ne lasă
Să îl purtăm cosiță, despletit, prin vii,
Îl coasem pe altițe râuri aurii
Și-i toarcem fuiorul pe prispă, acasă.

Pe aleea sufletului meu, e-un Soare
Ce-și susură Lumina blând, armonios,
Să ne plimbăm în părtășie cu Cristos
În nardul de flori, de împrimăvărare.

Înrourată-n lacrimi de Iubire,
Pe-aleea sufletului meu și frunza cântă,
Cântecul Miresei, cântarea de Nuntă,
Armonii de foc din dorul după Mire.

Amin!