Pentru pace!

Lume dornică de viaţă
Spune-ţi dorul care-ţi zace
Spune-ţi-l şi-l dă pe faţă
Eşti tu oare pentru pace?

Spune tată, spune mamă
Îndrăzniţi şi voi, copii
Puneţi astăzi fără teamă
Soartei voastre temelii

N-amâna creştine votul
Îndrăzneşte nu te-ascunde
Că tu n-ai uitat trecutul
Ca să nu ştii a răspunde

Scoate-ţi vechile tablouri
Care-ţi stau sculptate-n minte
Aminteşte-ţi de ecoul
Ce fierbea-n văzduh fierbinte

Ai uitat de zarul sortii
De destinul vieţii tale
Când pe orice drum al vieţii
Te-ntâlneai cu moartea-n cale

Zilele-ţi fără de soare
Nopţile fără de lună
Fi-va inspirat în stare
Vreun savant să ţi le spună?

Fi-va să-ţi descrie zelul
Şi viaţa zbuciumată
Când ţi s-a răpit copilul
De la casă, dragă tată?

Mamă, rana de durere
Ţi-a trasat urme pe faţă
Când momentul despărţirii
Ţi-a răpit fiul din braţe

De durerea ce te-apasă
Cine crezi c-a luat seama
Tu-ai rămas în prag acasă
Asteptand o, dragă mamă

Însă vai, că revederea
Multe mame n-o-ntâlniră
Şi-au rămas doar cu durerea
Căci pe veci se despărţiră

Azi copiilor tăi, mamă
Orice-ai zice, orice-ai face
Cel mai scump şi mai de seamă
Să-i înveţi cuvântul „pace”

Chiar din frageda viaţă
Chiar din zorii tinereţii
Să le dai mamă, povaţă
Ce înseamnă preţul vieţii

Azi, când lumea e-n mişcare
Când din două părţi răsună
Ei să fie, mamă-n stare
Să-şi aleagă partea bună

Azi, când bolta e senină
Când întreg văzduhul tace
Când ecoul sfânt răsună
Cine nu e pentru pace?

Cine-ar vrea-n amiaza mare
Norii grei ca să mai vină
Cine-ar vrea ca vechiul soare
Să-şi ascund-a lui lumină?

O, creştini, a nu-nţelege
Un cuvânt, ar fi prea greu
Voi, ce vă făliţi cu legea
Că-L iubiţi pe Dumnezeu

De-ar tăcea întreg pământul
Deşi nu-i cazul de-a tace
Va suna în cer cuvântul
„Dumnezeu e pentru pace”

Dacă El iubeşte pacea
Şi pe cei ce vor s-o ţină
Nu te-ntrebi unde te duce
Calea ta zisă creştină?

Crezi că duce-n răzvrătire,
La război şi-n duşmănie?
Nu pe pace şi iubire
S-a pus prima temelie?

Vrei să-ntrebi pe Dumnezeu
Despre cazul cel de faţă
Vrei si ceri a Lui părere
Nu ţi-a spus-o dimineaţă?

Nici nu răsăriră zorii
Zilei noi testamentale
Când un cor trimis din ceruri
'Nalţă sfinte osanale

Lumea era încă-n noapte
Abia-n grajd era lumină
Ei cântau ca s-o deştepte
De la somnul de morfină

De la praful şi veninul
De la visele cezare
Când în grajd se născu Unul
Ce trasă altă cărare

Primul prinţ născut în paie
Primu-n casele sărace
Primul contra la războaie
Primul gata pentru pace

A sosit ziua dorită
Şi cu ea, viaţa nouă
Îngerii din cor transmite
Un ecou de „Pace vouă”

Răsună-n văzduh mesajul
Prin cântări, lozinci asemeni
Pe pământ să fie pace
Şi iubire între oameni

Transmitea în plină voce
Serenade corul sfânt
Adorând acceaşi pace
Cum e-n cer şi pe pământ

Arătau pe Cel ce cerul
L-a trimis lumii sărace
Ca să-ndrepte tot poporul
Pe cărările de pace

Tatăl sfânt şi-a dat secretul
Şi ţi-ar da orice I-ai cere
Dă-ţi şi tu, creştine, votul
Dacă eşti de-a Lui părere

Dacă-n inimi purtaţi crucea
Şi pe buze-al Său Cuvânt
Întăriţi lagărul păcii
Fiii Tatălui Cel Sfânt

Căci de staţi pe căi eterne
Şi porniţi spre-o altă ţintă
Nu că voi contraţi o lume,
Ci contraţi părerea sfântă

Şi contrând, ce-ai putea face
Să-L învingi pe Dumnezeu?
Dacă ceru-i pentru pace
Crezi că-nvinge eul tău?

Fi-vor mii ca cezarii
Şi irozii din vechime
Prin a căror guvernare
Ţineau presa peste lume

N-avea Crist toată dreptatea
Când le-a spus-o clar, pe faţă
Ca să lase libertatea
Şi cu ea, dreptul de viaţă?

Când a spus că rostul vieţii
Nu-i să strângi comori, creştine
Nici pământul, nici arginţii
N-ai să-i duci când mori cu tine

Sau să-ţi faci aici palate
Şi să prinzi şi masa-ntinsă
Iar săracului şi plata
Să i-o dai cu mâna-nchisă

Dacă nobilul şi sclavul
Ar fi-ajuns la judecată
Ce crezi că pierdea stapânul?
Sluga câştiga vreodată?

Ce-a zis Crist la judecată
Lovind vulpile-nsetate?
Buzunarul dă decretul,
De ai bani, ai şi dreptate

Cum cerea Isus balanţa
Celor două clase, frate?
Unii exploataţi de alţii?
Nu cerea egalitate?

Unii veşnic sub călcâie,
Alţii demni peste măsură?
Unii să se nască-n paie.
Alţii-n luxuri şi purpură?

Cum vedea Isus zarzfii
Şi pe cei ce căutau mită
Şi pe cei ce cu-a lor mărfuri
Storceau lumea cea lipsită

Pentru-a-nvinge, pentru-a smulge
Răul lor din rădăcină
Numai biciul făcu legea
Când îl prinse Crist în mână

La pământ cădeau zarafii
Cât şi mesele şi banii
De mânia Lui aprinsă
Ţipau slugile Satanii

Fugeau laşii toţi pe uşă
Porţile le fură mici
Se-auzeau urlând prin Templu
Numai pocnete de bici

Căci puterea Lui cea sfântă
Pe toţi mi i-a alungat
A fost blând întotdeauna
Dar atunci s-a răzbunat

Când în loc de armonie
Făceau speculă-n locale
S-a aprins de gelozie
Pentru râvna casei Sale

Câte alte mii de cazuri
A-ntâlnit Divinitatea
Toate le făcea pe baza
Că Isus iubea dreptatea

Stătea Crist fără sfială
Cum stătea o stâncă-n mare
Singurul ce-avea-ndrăzneală
Să lovească-n guvernare

Nu vestea o lege nouă
Nu vestea ce nu poţi face
Tocmai ce ne sună nouă
Tocmai lupta pentru pace

El de-o dragoste frăţească,
De-o iubire vorbea-ntruna
El lupta ca să-i unească
Pe cei doi, să fie una

El rupt stâlpul din graniţi
Prin credinţa-i minunată
Dovedind că sunt toţi fraţii
Dintr-un corp, născuţi de-un Tată

El alungă şovinismul
La El nu-i deosebire
Şi formează creştinismul
Însă-n pace, şi-n iubire

Nu privea Isus la faţă,
Nici la rasă, nici la limbă,
Ci căuta numai la viaţă,
Dacă zi de zi se schimbă

Şi vestind cuvântul păcii,
Şi-ntr-un sat, şi-n alte sate
Îşi câştigă ucenicii,
Prima Lui comunitate

Şi cu ei câştigă alţii
Din cetăţi de prin Iudeea
Însă câţi erau cu toţii,
Una le era idea

Prima Lui comunitate
O vedeai mereu crescândă
Prin cetăţi îndepartate
Fu posibil să se-ntindă

Însa câţi Îl ascultară
Mai aproape sau departe
Erau cei săraci din ţară
Erau cei loviţi de soarte

Erau pătura săracă
Cei mai nebăgaţi în seamă
Numai ei puteau să facă
Ce spunea iubita mamă

Căci Isus ca şi o mamă
'i-nvăţa despre iubire
Baza Lui cea mai de seamă
Era punctul de pornire

Căci principiile Sale
Nu-mbia comori din lume
Nici averi pe sfânta cale
Şi nici tronuri sau renume

Ce folos că ai de toate
Şi-ţi aduni de toate cele
Căci la trecerea din viaţă
N-ai să duci nimic din ele

Ce folos de tot argintul
Şi moşiile de sapă
Căci acolo tot pământul
Îţi va fi cât stă pe groapă

Astfel Isus le dă sfaturi
Inimilor umilite
Cu săracii era prieten
Pe bogaţi nu-i putea-nghite

Căci de-acestor mari năravuri
Cum sunt ei împinşi de-a strânge
Prin orbirea de câştiguri
Ei se luptă până-nvinge

Ele dau naşteri la ceartă
La războaie şi răscoală
Şi se dau în braţ la moarte
Fraţi pe fraţi, fără sfială

Însă voi, întordeauna
Să fiţi între voi ca fraţi
De-aveţi hrană, de-aveţi haine
Voi să fiţi îndestulaţi

Dacă chiar ai două haine
Dă una celui lipsit
Din felia ta de pâine
Dă celui înflămânzit

De-ntâlneşti doi ce se ceartă
Tu de poţi, un bine face
Prin vorbirea ta-nţeleaptă
Tu încearcă să faci pace

Şi cu mii şi mii asemeni
De principii şi poveţe
Fu Isus în stare-n lume
Primii fraţi să Şi-i înveţe

Fu în stare să-i despartă
De averi şi de mândrie
Însă fară duh de ceartă
Ci prin spirit de iubire

El i-a dus pe fiecare
La o ţară ce-a dorit
Că averea lor, oricare
Într-o zi s-a contopit

Fiecare-şi da avutul
Fie soră, fie frate
S-au unit cu toţi de-a rândul
Devenind comunitate

Într-o dragoste curată
În iubirea lor frăţească
Au ajuns ca niciodată
Numai Crist ca să-i unească

El formă din toţi şi toate
Inimile, un cămin
Cea dintâi comunitate
Primul colectiv creştin

Pân'aici! Strigau cezarii
Şi irozii privitori
Vrei s-ajungem fiecare
Ca aceştia, cerşetori?

Vrei s-ajungem toţi de-a dreptul
Să dăm toţi ce-avem din mână?
Ţi-au prins astăzi tot secretul
Ce stă-n Legea Ta creştină?

După ce ne-am strâns de toate
Ca s-avem o veşnicie
Vii Tu să ne spargi avutul
Să ne duci la sărăcie?

Chiar de nu le daţi voi astăzi,
Strigă Isus profeţind,
Vine timpul când, odată
Le veţi pierde toţi, pe rând

Voi ce-n zilele din urmă
V-adunaţi argint şi aur
Planul vostru vi se curmă
Şi veţi pierde-al vost' tezaur

Vai de voi, bogaţi, de faţă
Ce v-aţi strâns moşii întinse
Căci averile din viaţă
Într-o clipă vor fi strânse

Căci de când cerea dreptatea
Lucrătorii înşelaţi
Celor ce le-aţi oprit plata
Vor fi, mâine, ascultaţi

Cei ce-au secerat la grâne
Cei ce v-au arat câmpia
Pe ei îi veţi vedea mâine
Stăpânind Împărăţia

Împrejurul Lui, călăii
Îi vedea pândind, oricare
Căci Isus prin profeţie
Îi lovea fără cruţare

Din acel moment, preoţii
Pentru că-i lovea în faţă
S-au unit în rând cu toţii
Ca să-L şteargă din viaţă

Şi nu mult dură dreptatea
Susţinută de-acel Nume
Doar trei ani şi jumătate
Şi-L şterseră de pe lume

Şi, la rând, toţi ucenicii
Din prima comunitate
Căci vedeau aceea pace
Şi-acel plan de unitate

Unii-au fost răpuşi pe cruce
Alţii, daţi de vii la fiare
Unii-au fost ucişi de bice
Alţii-n flăcări şi-n cuptoare

Unii, înecaţi prin ape
Alţii, în uleiuri, frate
Unora le-au tăiat capul
Alţii, omorâţi cu pietre

Au fost mii şi mii de nume
Ce-au murit în mii de date
Pentru că luptau în lume
Pentru pace şi dreptate

Şi Irod, cât şi Cezarii
Cât şi Nero, zis cel crunt
Au făcut din trupuri, faruri
Şi cenuşă pe pământ

Şi s-au mulţumit cu-aceea
C-au murit pentru vecie
Că le-au îngropat ideea
Şi pe veci n-or să învie

Acum, iar se văd în stare
Să predomine-nainte
C-au murit aceia care
Îndrăzneau ca să-i înfrunte

Da, e drept, în corp, murim
Dar în suflet, niciodată
Căci prin jertfa lor cerură
Ajutor la Sfântul Tată

Ei ştiau c-a lor idee
Niciodată n-o să moară
C-au sădit sămânţa sfântă
Şi-n curând o să răsară

Şi-au trecut de-atuncea veacuri
Şi milenii chiar s-au stins
S-au uitat acele locuri
Şi poporul cel învins

Şi vedeau că, pe vecie
S-a stins tot ce semănară
Şi că-n veci a lor idee
N-ai să vezi c-o să răsară

Însă, iată, din vechime
Un profet văzu departe
Printre văile din lume
Şi pe cea cu trupuri moarte

Însă carnea putrezise
Doar scheletele-au rămas
Şi privind mirat spre oase
Auzea strigând, un glas:

„Ce vezi tu? " - întreabă Domnul
Îi răspunde Ezechiel:
„Doamne, văd morman de oase
Şi de trupuri fel de fel

„Ce zici tu? - întreabă Domnul
Depre oasele uscate
Vor rămâne doar cu somnul,
N-o să Ie fac Eu dreptate? "

„Tu ştii ce ai pus la cale,
Ce schimbări vor fi aduse
Însă văd că-i plină valea
Şi se văd de mult ucise"

„Iată ce am pus la cale:
Porunceşte-le să ştie
Oasele văzute-n vale
În curând or să învie

Le voi da sânge şi carne
Le voi da duh de viaţă
Şi-mbrăcaţi în sfinte haine
Vor ieşi la suprafaţă

Căci au semănat dreptatea
Şi Eu nu voi putea tace
Căci dorinţa lor în toate
A fost numai pentru pace“.

Şi profetul privind scena
Şi surprins de toate cele
Simţi-un vânt ce suflă-ntr-una
De pe coastă peste ele

Vede bulgării cum sar
Pietre mari de pe morminte
Iar din groapă cum răsar
Mii şi mii de trupuri sfinte

Vezi tu, casa lui Israel
Cum se-ntoarce în Iudeea
Cum vezi astăzi tot la fel e
Învierea şi ideea

Acum crezi că Eu pot face?
Strigă vocea Celui mare
Cum ideea despre pace
Va fi mare-ntre popoare

Şi va fi nu numa-n parte
Ci în orişice popor
Toţi câţi au fost daţi la moarte
Vor fi alţii-n locul lor

Am să strig să se deştepte
Pătura zisă „săracă"
Ca să nu mai stea în noapte
Că nu-i cazul ca să tacă

Toţi lipsiţii, toţi săracii
Apăsaţi în fel şi fel
Le voi pune-un dor de pace
Ca să lupte pentru el

Le voi pune o idee
Le voi da spirit să-nvingă
Punând capăt la războaie
Toate armele să strângă

Tot ce-a fost pentru-a distruge
Pentru om şi vânătoare
Le voi face mâine, pluguri
Săpi şi scule de ogoare

Le voi da o sărbătoare
Cum n-a pomenit cuvântul
C-au pus pacea-ntre popoare
Biruind întreg pământul

Însă, spune-le să ştie
Că-n curând sufla-va vântul
În curând or să învie
Oasele lăsând mormântul

Lume, stai puţin cu minte
Spre ideea profeţită
Tot ce-a spus duhul 'nainte
Nu-i ideea cea trezită

De când au murit aceia
Ce luptat-au altă dată
Noi credeam c-a lor idee
N-o să-nvie niciodată

Cine-aşteaptă ca cuvântul
Dup-atâta timp încoace
Să-l trimită răsăritul
Trezind totul pentru pace

Când şi unde-n alţii secoli
Înainte chiar de noi
S-a unit lumea săracă
Ca să nu mai vrea razboi?

Când se mai rasculă lumea
Pentru pace şi dreptate?
Oare când muncitorimea
Avea drept la libertate?

Şi vedem că suflă vântul
Deşi suflă azi în parte
Birui-va tot pământul
Ca să sufle mai departe

Şi trezi-va-n toată lumea
Dorul ce de veacuri zace
Şi uniţi muncitorimea
Pune-vor pe veci o pace

Detrona-vor toţi cezarii
Şi voievozii moşieri
Şi vor schimba lucrătorii
Cum le-a spus-o Isus ieri

Şi vedea-vom aste, multe
Toate câte-am dorit noi
Când schimba-va în unelte
Toată arma de război

În zadar încearcă unii
Să oprească roata vie
Căci mai tare-i arma păcii
Decât orice energie

În curând soarele vieţii
Pe planetă va apare
În curând eroii păcii
Vor serba pacea cea mare

Pentru dorul nostru mare
Care-n tot pământul zace
Strângeţi rândul fiecare
Şi la luptă pentru pace!