Când genunchii-ating pământul

Când genunchii-ating pământul
Sufletul atinge cerul
Când se-aprinde rugăciunea
Duhul Sfânt, topește gerul

Când Isus pătrunde gândul,
Inima și toată ființa,
Ochii ți se scaldă-n lacrimi
Și te-mbracă pocăinţa!

Când pornești de dimineață
Cu Isus în gândul tău
Negreșit, stau la o parte
Duhurile și cel rău

Dar când inima, lipită
Stă de firea pământească
E normal ca în ispită
Diavolul să te trântească!

Și odată tăvălit
Prin mocirla de plăcere
Vine lanțul cel cumplit
Ce te leagă în tăcere

Și-apoi vii la adunare
Dar ești trist, mereu pălit
Te salută fiecare
Și pozezi, ca pocăit

-Pace frate! Cum mai merge
Ești în regulă, ce faci?
-Da. . . sunt bine, uite parcă. . .
Diavolul îți spune: taci!

Și tu taci sub lanțu-i aprig
Dar în sinea ta, tu plângi
Vrei să spui tot ce te ține
Dar în gură, dinții strângi

-Parcă, ce vroiai să spui?
-Nu-i nimica frate dragă
Mă gândeam la legea Lui
Ce mi-e atâta de dulceagă! . . .

-Atunci bine, scumpe frate
Încântat că te-am văzut
Să-ți dea Domnul sănătate
-Sănătate, și-ai tăcut. . .

Pleci acasă cât se poate
Fără să fii observat
Dai și ghionturi, dai și coate
Numai să nu fii fixat

Și ieșit pe ușă-n spate
Sufli lung și ușurat
Întâlnind câte vreun frate
Mai zâmbești falsificat. . .

În sfârșit, ajuns acasă
Gândul iarăși îți e plin
Și te chinuie, te-apasă
Până iese-n el venin

Și se scurge până-n suflet
Tot acest venin amar
Și iubești din nou păcatul
Până când ajungi gheţar

Descotorosind plăcerea
Ce-ai trăit-o un minut
Strigă-n tine conștiința
Doamne, Doamne, ce-am făcut? !

Însă nu mai are voce
Conștiința ce-ai distrus
Ai ajuns din nou feroce
Un nebun, fără Isus. . .

Fiindcă Duhul mijloceşte,
Câteodată îți mai spune:
Dragul meu, te pocăiește
Cazi acum în rugăciune!

Și mai cazi tu câteodată
Însă taci mereu ca mut
Însă Duhul spune: "Tată"
Iartă-l Tată, ce-a făcut! "

Sugrumat de lanțul tare
Poți atât, să plângi, să taci
Să repeți că vrei iertare
Și că-n veci n-ai să mai faci

Scumpul meu, adu-ți aminte
Domnul iartă, iartă mult
Însă fii cu simțăminte
Fiindcă Domnul nu-i incult!