Când clipa aleargă grăbită
Şi lațul durerii te strânge,
Când viața-i în parte sfârșită
Şi dorul de Casă te frânge,
Când vezi că îți tremură pasul
Şi calea prea grea ți se pare,
Spre ceruri înalță iar glasul
Şi cere din slavă-ndurare!
Nimic ce-i lumesc nu e trainic,
Nici râs şi nici plâns și nici stare,
Doar Logosul Sfânt este veşnic,
Prin El poți primi vindecare.
Nu-i om pe pământ să nu știe,
Că vine și vremea plecării,
De credem sau nu-n veşnicie,
Cu toții vom lua drumul zării.
De-aceea te-apleacă la cruce
Și cere-ntreită putere,
Ca tot ce-i sortit să poți duce
Şi Duhul să-ți dea mângâiere.
Căci omul nu poate cuprinde,
Ce mare e harul din slavă!
Când luna pe cer se aprinde,
Eu chem îndurare degrabă.
Şi tu, dacă plângi cu suspine
Şi duhul mâhnit se frământă,
Cheamă pe Domnul! El vine,
Cu pace şi dragoste sfântă!
06/01/18, Barcelona -Lucica Boltasu