Lumină am căpătat!


M-ai văzut singur şi trist;
Te-ai oprit, m-ai cercetat...
Mă gândeam: "Nu mai rezist!"
Căci eram greu încercat.

Necazul mă chinuia,
Inima-mi era zdrobită,
Nimeni nu mă mângâia,
Viaţa îmi părea sfârşită...

Gânduri rele mă încercau
Și plângând mă jeluiam
Cei din jur nu înțelegeau
Dar eu Doamne, sufeream

Și credeam că n-am salvare,
Ca să scap, nu se mai poate,
Dar Tu plin de îndurare
Mi le-ai rezolvat pe toate

Tu ai vrut să fie așa...
Când pe mine m-ai văzut,
Te-ai oprit în calea mea
Căci de mine Te-a durut;

Pe creştet m-ai mângâiat,
Mi-ai vorbit duios, şoptit,
Şi uşor m-ai ridicat...
M-ai văzut trist, umilit;

Ti-a păsat Doamne de mine
Căci eram descurajat.
Mi-ai şoptit: "Tot va fi bine!"
Ochii Tăi m-au mângâiat

Mă simţeam plin de voinţă.
Ea, de la Tine venea!
Mă gândeam la biruinţă:
Să o capăt, de-aş putea,

Tu, lumina Ta mi-ai dat
Calea să o văd mai bine.
Am pornit şi n-am mai stat,
Te-am urmat Doamne, pe Tine!

Te-am urmat cu bucurie,
S-ajung fiul Tău iubit
În a Ta Împărăţie,
Ca să fiu şi eu primit.

Amin

Câmpia Turzii, 4 ianuarie 2018