In piept cu stele-aprinse si… dor de Dumnezeu!

Taceri misterioase acoperite-n giulgiuri inghetate,
Imi asurzesc azi sufletul, nascut din nou, din amortire,
Cenusa focului neaprins si lacrimile planse nevarsate,
Atatea stele ne-nascute si vise, zac pierdute-n amintire.

Azi, zorii Noii Vieti se catara pe munti, in zare
Si s-au aprins iar focurile primelor Iubiri,
Lacrimi eliberate, transforma pustiul in izvoare,
A explodat din nou gradina, in joc de trandafiri.

M-am dezlipit incet de umbra-mi, si-am zburat spre soare,
Pasesc cantand cu ingeri in cor, pe drumul meu,
Si “mor” putin cate putin, inaintand spre Tarmuri de visare,
In piept cu stele-aprinse si… dor de Dumnezeu!