Şi astăzi, Domnul mă iubeşte!

M-am întâlnit cu Domnul meu
Pe calea-mi plină de păcat;
Lung m-a privit şi apoi cu greu,
Ochii spre El mi-am ridicat...

A Sa făptură luminoasă,
Durere, parcă-mi provoca,
Căci o vedeam blândă, frumoasă
Și inima, mi se întrista...

De bunătatea ce-am văzut
De fața-I pură și curată
Iar inima mult m-a durut
Mâhnit am fost, ca niciodată...

Totul părea ca o mustrare
Eu din priviri am înțeles:
Era El, Cel plin de îndurare
Care din cei mulți, m-a ales

Durerea sa-mi înăbușesc
Eu n-am putut, să plâng, voiam
Tot cea-m greșit ca să plătesc
Iertare Lui, ca să o am

Plângeam amarnic în neștire
Eram atât de necăjit
Iar El stătea plin de iubire
Și aștepta, al meu cuvânt,

O vorbă de regret amar...
El era gata, de iertare,
Să nu mai trăiesc în zadar
Fără iubirea Lui cea mare.

Atâta de mult m-a durut
Privirea-I blândă și sfioasă,
Și atunci, pe loc am priceput,
Că am să fac calea întoarsă

Să fiu un om total schimbat,
În rugăciune să petrec.
Căci eu acum am câștigat
Din moarte la viaţă, o să trec;

Să trec cu inima deschisă
Spre al meu Mântuitor iubit,
Simţirea mea să fie, aprinsă
Pentru Acel ce S-a jertfit!

Amin

Câmpia Turzii, 5 ianuarie 2018