Oare cum ne va găsi ceasul răpirii?
Oare unde și-n ce fel ne va găsi?
Oare-n clipa arătării nemuririi
La chemarea-i sfântă gata noi vom fi?
Nu cumva ne vom găsi în locuri rele
Unde Duhul nu mai e însoțitor?
Nu cumva vom fi la roșcovele
Pe la porcii din pustie păzitori?
Nu cumva-n momentele răpirii
Vom fi în păcate înglodați?
Nu cumva cununa răsplătirii
Cu-n veșmânt pătat va fi-n contrast?
Nu cumva-n aceeași zi, cu silă
Oaia omului sărac o vom lua
Cu o inimă de piatră, fără milă
Și râzând murdar de neputința sa? ...
Nu cumva vom fi cu răutate
Față de acel de lângă noi?
Făr' de remușcări că ne e frate
Și că umplem frățietatea de noroi?
Nu cumva vom fi în adunare
Stând cu măștile pe față, fals zâmbind
Dar pe sub, cu vieți duplicitare
Cu suflete goale, ochi ce mint?
Nu cumva vorbi-vom despre Calea
Care duce-n ceruri la Isus
Dar făcând cu nonșalanță roada
Care duce-n veșnicul apus?
Nu cumva în clipa minunată
Vom fi-n strâmbătate afundați
Dar cu satisfacție și mândrie naltă
Cum c-așa perfect ne-am descurcat?
Nu cumva vom face o lucrare
Închinată lui Baal, nu Celui Sfânt
Paznici spre-a rămâne-n adunare
După ce Mireasa va pleca zburând? . .
Nu cumva în ceasul fără seamăn
Vom trăi cu totul în cel rău
Însă fără de conștiință sau de teamă
Ne vom crede fii de Dumnezeu? ...
***
Rezumând acum, apare întrebarea:
-Cum vom fi când Domnul va veni?
În cel rău trăind, urmându-i calea
Vom putea zbura sau nu spre veșnicii?
Iar răspunsul nu va-ntârzia s-apară
Că-i bazat pe ce stă scris în Sfânt Cuvânt:
"Tot ce-i întinat, spurcat în scumpa țară
Nu poate intra, că-i destinat focului crunt!"...
*
Cine-ar vrea ca-n gheenă să rămână
Cine, dintre noi ar vrea, frați și surori? . .
Nimeni nici măcar n-ar vrea s-audă
Despre tragedia de-a nu fi la-ntâiul zbor!
De aceea scumpii Domnului Isus, trezire!
Că e ceasul cel din urmă, ceasul când
Încă mai putem lua ulei pentru sfințire
Că-i aproape miezul nopții, vine Domnul în curând!