Şi eu am fost în Gheţimani sub măslin,
Nu numai luda Te vindea cu gând hain;
Vânzarea nu-i istoria de-atunci, trecutul;
Şi eu cu-atâţia-n rând Ţi-am dat, Doamne, sărutul
Şi Ţi-am umplut paharul cu venin.

Nu Petru doar cu Zebedeii-au aţipit,
Şi eu în noaptea cea mai grea am adormit.
În ciurul încercărilor copleşitoare,
Eu Te-am lăsat în stropi de sânge şi sudoare,
În clipa grea şi eu Te-am părăsit.

Nu luda, nu, şi nici Caiafa, nici Pilat,
Ci eu, Isuse, Te-am vândut şi condamnat.
Şi nu sutaşul, şi nici gărzile romane,
Nu ei Te-au ţintuit pe cruce în piroane,
Ci eu, cu viaţa mea şi-al meu păcat!

Dar azi, ca şi tâlharul care se ruga,
Te rog şi eu, Isuse bun, nu mă uita!
În hohote de plâns Îţi cer acum iertare,
Adu-ţi aminte după marea Ta-ndurare
De mine în Împărăţia Ta!