. . . Ar săruta roua zăpada,
S-ajungă la iarb-adormită,
Să-i aline suferința din frig
S-o vadă trezită,
Să mângâie -n arșiță de vară
Și glas de rândunici
Ce streașina-n zbor înconjoară. . .
S-aducă în cioc dulce hrană,
S-apuce puii ei mici;
Dar, un troian de zăpadă,
Din iarna cea iarnă
Îi îngheață dorul
De vară și apusul de foc. . .
Că-i ignoră lacrima-rouă,
Ținând-o pe loc.
Ar săruta roua, miros de zambile
Şi polenul cu gust de tâmâie,
Din primăvara
Ce-o dorește atât de mult
Să se-grăbească, să vie. . .
Să simt-adieri de verde-n câmpie.
Ar săruta roua. . .
Oceanul de ape s-o scalde,
S-o ducă apele limpezi-nspre zare;
Dar, departe e vara de rouă
Și-oceanul cu. . . oceanul de rouă. . .

Versuri adresate necredincioșilor. . .

8 ianuarie 2018