De n-ai fi Tu, Isus slăvite,
Al gloriilor Împărat...
S-ar stinge stelele pălite,
Şi universuri infinite,
Ca şi-un tăciune-ntunecat.

De n-ai fi Tu, sublimă Pace,
Să umpli inima cu har...
Am rătăci pe căi sărace,
Nădejdea-n hârburi s-ar desface,
Şi bucuria-n plâns amar.

De n-ai fi Tu, o, Mângâiere,
Cu noi întruna să rămâi...
Ne-am prăpădi fără putere,
Topiţi de spaimă şi durere,
Cu nimenea la căpătâi.

Ce-am face noi, dulce Iubire,
De n-ai fi Tu ca să ne strângi,
Să-alini furtuna cu-o şoptire,
Să ne trezeşti la nemurire,
Să ne ridici din gropi adânci?