Poate că. . .

Dac-aș putea șterge lacrimile norilor,
Aș mângâia păsările în zbor,
Aș săruta
Razele soarelui încă nevăzute,
Dac-aș zbura
În fâlfâitul de aripi
Al păsărilor migratoare doar spre cald. . .
Dac-aș tăia calea nopții,
Să vină mai devreme dimineața,
Dac-aș număra
Boabele de rouă pe firele de iarbă,
Rugi încă nerostite,
Aș îngenunchea
Pentru fiecare bob de grâu;
Dac-aș încălzi
În palme, stropii de ploaie
Să nu se transforme-n zăpadă,
Dacă mi-ar fi dragostea. . . curcubeul. . .
N-aș mai săruta
Pământul cu suspine și lacrimi,
N-aș mai framânta
Pâinea mâncată cu tristețe
Şi gustul pelinului,
N-aș mai rosti
Tristeți când pleacă soarele în apus. . .

12 ianuarie 2018-SandaTulics, Wiscosin