O, Doamne, când privesc...

Când privesc lucrarea Ta
Şi toate câte-au fost zidite,
Ce-s pe deplin desăvârşite,
Pricep puţin din Dragostea
Cu-al ei principiu: "Dăruirea".

Tu ai puteri... nemărginite,
Prin pulsul vieţii de-a crea,
Spre slava şi mărirea Ta -
Şi toate câte au fost zidite
Le-ai pus sub legi rânduite.

Tot privind şi contemplând
Lucrarea Ta cea creatoare,
Văd cum viaţa-n dezvoltare
În imnuri de slavă cântând
' Ţi măreşte gloria existând.

Atunci, mă plec în adorare
Prin rugă ofrandă aducând,
Din inima-mi, suflet şi gând
În cea mai dulce închinare
A vieţii-n sfântă consacrare.

Flavius Laurian Duverna
11 ianuarie 2018