Ca şi la voi, casa mea are
O rogojină lângă prag,
Să-mi şterg acolo la intrare
Noroiul greu de pe picioare
Sau praful după lung drumeag...

Şi rogojina cea de iută
M-a învăţat ceva frumos:
Când e întinsă şi bătută
Sub lovitura cea temută,
Ea tace, rabdă bucuros.

Sau, iată, cum stă bunăoară,
Uitată-n gerul cel cumplit,
Ori într-o arşiţă de vară,
Călcată în picioare-afară,
Şi tot îmi spune: "Bun venit!"

- Nu-s covoraşul de valoare,
Dar vreau să Te slujesc cu drag!
Să fiu, Isuse, la intrare,
Pentru a Ta întâmpinare,
O rogojină lângă prag!