Lupt pentru mântuire

Îmi las privirea să alerge
Prin întunericul din noapte...
Caut stropul de lumină,
Ascuns-n al umbrei nișă;
Iar pe necuprinsul cer, am brodate,
Floarea de cais, iasomie, cireașă.
Dar... după lună, ochii în ascuns,
M-au descoperit ascunsă după iris.
Doream... să sorb a nopții savoare,
Din ”Sfântul Potir” de candoare.

Doream să beau dulcele
Din căuș. Sfântă binecuvântare!
Pe aripa inimii să-Ţi las iubirea
Și într-un cânt... mulțumirea!
Te privesc mereu Imensitate!
Ard în candela privirii Tale;
Zorii mă mângâie cu raza de soare,
Urcând drumul Crucii Tale,
La Golgota să mă opresc,
Smerită-ngenunchiată, să-Ți mulțumesc.

Pioasă să Îți sărut urmele...
Semnele grelelor piroane.
Aplecată, să sărut pământul,
Unde sângele și-a picurat stropul.
Să-L amestec cu a mea lacrimă,
Cu sângele-Ți fără de vină;
Să Îți simt în suferință viața,
Care mi-a lăsat speranța
Urcușului... Dealul... Durerea...
Să-Ți sorb iubirea, mângâierea,

A ochilor privire caldă,
Să simt duioșia cu care mă scaldă.
Și plâng Isus, rușinoasa jertfire,
Ce mi-a deschis drum spre mântuire.
Ai scris atunci, în al meu drept, nemurirea.
O! ... Cât de mare Ți-a fost iubirea!
Pe ale mele gene, ploi-petale de cais,
Alunecau de pe cerul necuprins.
Pleiada stelelor, nuferii-n sclipiri.
În inimă aprins-ai Sfinte Lumini!

Șirag... salbe de îngeri veghetori,
Scut fac celor prin ceața lumii
Pierduți-s și agățați de mrejele pădurii.
Ei sunt soldații ocrotitori
Alături de cei ce mai au un dor
De Dumnezeu, de mântuire, de cer,
Și dau uitării blestemul suferit,
Urcând cântând, spre piscul dorit,
În marea nădejde că pașii îi poartă spre Rai
Trecând cântând prin serpentinele de încercări.

Voioși petrec cedrii cu trunchiul gros,
În ei, privighetorile cântă frumos,
Mierla-n umbrar de smochini.
Natura cântă simfonii de fericiri
Privind șiragul celor aleși
Ce-n cânt urcă... spre bucurii;
Făclii aprinse, altare de mulțumire!
Cadențat Imn al Biruinței! Plini de nădejde!
Iar, de mai întâlnesc grele cruci,
Îngerii îi îndreaptă cu drag spre munți.

În vârf, pe pisc, stă Veghetor,
Un Soare luminos, strălucitor,
Privind spre 'roiuri de vulturi-prădători',
Ce-n hău... să arunce credincioșii vor.
Dar, cu mâna Lui Sfântă-i prinde,
Cu dragoste, în brațe-i strânge,
Îi poartă pe calea unde înfloresc crinii.
- Luptă frate, soră luptă,
Pentru veșnica cunună!
Luptă pentru mântuire,
Pentru cer și nemurire!
Luptă pentru Dumnezeu,
Luptă pentru veșnicia cu Creatorul tău!

PATTADA/13/01/2018