Aș vrea să-Ți cânt din coardele iubirii,
Dar harpa-mi putredă, cum vezi, s-a rupt. . .
Și au rămas atâtea note fine
Prea trist și-amarnic să vibreze-n lut.

Însă ecoul lor cu freamăt dulce,
Cu zvon prea stins, nesigur și timid
Cum s-a rugat tâlharul de pe cruce,
Se-nalță către cer la asfințit.

Și-un singur dor nelămurit în slovă
Ca o scântee luptă înadins,
Cum s-a luptat și omu-ntâi, sărmanul,
În val de lacrimi pentru Paradis.

Eu nu vibrez ca în Eden, Stăpâne,
Eu cânt cum pot din strunele de lut. . .
Aș vrea să-Ți cânt din coardele iubirii,
Dar harpa-mi putredă, cum vezi, s-a rupt.

Iaski 16 ianuarie 2018