Nu te uita la frunzele uscate,
La vreascurile rupte în grădină,
Mai bine uită-te ce delicate
Se-nalţă-aşa suave şi curate,
Prin vrejuri moarte, fire de sulcină.

Nu te uita în jos la mărăcine,
La ghimpii care-s gata să rănească
Mai bine uită-te că lângă tine
Porneşte-un rug ţepos să se încline,
Şi-ncepe trandafirul să-nflorească.

Nu te speria de noaptea cea mai lungă,
Şi nici de întunericul cel mare,
Mai bine vezi că între nori e-o strungă
Prin care-acum încearcă să ajungă
La noi o stea cu faţa sclipitoare.

Nu te uita la rană şi durere,
Nu te-nfrica de chinul care taie!
E Dumnezeu cu noi! Şi-a Lui plăcere
Rămâne veşnic pentru noi putere,
Să trecem chiar prin cea mai grea văpaie!