Îmi aduc aminte de tine, preaiubită Adunare,
Când sunt în rugăciune cu Tatăl în sfântă adorare,
Pentru că-n doruri şi lacrimi, când toţi laolaltă suntem
Pe Domnul Isus între noi, cu slavă şi cinste-L avem!

Îmi aduc aminte de tine, soţia mea prea aleasă,
Şi mă închin Acelui care să fim împreună ne lasă!
Şi pentru voi mulţumesc, cinstiţi părinţi şi iubiţi copii,
Căci prin voi Domnu-mi arată noianul de noi bucurii!

Îmi aduc aminte, frate, de tine în rugile mele,
Când vine seara şi pe cer înfloresc buchete de stele;
Îmi aduc aminte să-I mulţumesc lui Dumnezeu mereu
Că eşti vesel şi blând, calm şi milos, şi eşti fratele meu.

Îmi aduc aminte de tine adesea, soră iubită,
Când soarele iese în zori cu lucirea lui aurită,
Îmi aduc aminte să-I spun lui Dumnezeu un „mulţumesc”,
Că prin tine atâtea gânduri de har şi de pace primesc!

Îmi aduc aminte să mulţumesc lui Dumnezeu preasfântul,
Pentru că toarnă din plin când suntem împreună Cuvântul;
Pentru că ţine aprinsă făclia iubirii în noi,
Şi ne conduce spre marea-ntâlnire din ziua de-apoi!