Tezaur Ceresc

Cărări șerpuite-n zăpadă,
Urcă spre deal la iernat.
Fumuri le-nsoțesc ca un abur,
Pe înserat.
Stoluri de păsări-dantele,
Brăzdează în strigăt ceru-nnorat;
Se grăbesc să ducă misive
Culese din rugi, spre Cel Înalt.
Înțepenite case cu hornuri,
Străjuiesc locul în alb îmbrăcat;
Coboară noaptea în umbre,
Felinarele-lumini, fețe și-au arătat.
Licări de aur suspină,
Pe cerul luminat de lună,
-Un amfiteatru-i cerescul stelar!
A cerului cunună!
Un chiot străbate tăcerea,
'I buhaiul, gardianul de noapte. . .
Inima-mi îngână cuvinte-iubire,
Să mă ducă de Domnul aproape.
Lacrimi se-opresc în orbite,
Tremurând aur stelar:
-Sunt cel mai bogat!
În al Trinității tezaur
Mă-nchin în Duhul de Alb. . .

17 ianuarie 2018
Alexandrina Sanda Tulics-Wiscosin