Răvaşul cărţilor neterminate,
Sfârşitul trist la ultima solie,
Deşertăciune şi singurătate:
Pe toate este scris vremelnicie!

Imperiile-n pulberi se îndoaie
Cad împăraţi de faimă-n vijelie,
Iar sceptrele temute-ajung gunoaie:
Pe toate este scris vremelnicie!

Se strânge ca un vreasc şi tinereţea,
Un pai bătut de vântul din pustie,
În vis urât se schimbă frumuseţea:
Pe toate este scris vremelnicie!

Un praf ajunge vârful de cetate,
Un scrum şi cea mai mare bogăţie,
Nici spuză nu rămâne din palate:
Pe toate este scris vremelnicie.

Dar chiar dacă zambila vestejeşte,
Şi toate îi dau prafului simbrie,
În veci de veci eu ştiu că dăinuieşte
Hristos cel viu şi-a Lui Împărăţie!