Inima de-i înecată în dureri și grijuri multe
Vinʼ la Domnul Îndurării… Numai El stă să le-asculte.

Tu, Stăpân al Nemuririi, Ziditor al Veșniciei,
Numai Tu m-ajuți în lupta dusă contra vrăjmășiei.

Sunt cuvinte o mulțime care pot să mulțumească,
Însă ele-s prea puține Numele să Ți-L slăvească.

Cât aș vrea să-Ți pot plăti Sfânta-Ți binecuvântare,
Dar pe cât încerc, ea vine mult mai mare – și mai mare…


Ce-am să pot să spun acuma, Veșnice Ocrotitor?
Spun că-s bucuros că-n ceruri am un Tată iubitor.

El atât de mult iubit-a lumea asta păcătoasă
Că L-a dat pe Fiul Vieții ca s-o facă sănătoasă,

Căci de-atâta fărʼ-de-lege și păcate și desfrâuri
Rătăcește fără țintă-n neumblatele pustiuri.

Numai noi, zărind Poteca nu mai rătăcim prin lume…

Mulțumim, iubite Doamne! Slavă Sfântului Tău Nume!