La umbra aripilor Tale,
Călăuzit de-al Tău toiag,
Îmi caut locul de scăpare,
Mântuitor iubit şi drag.

O lume-ntreagă se frământă
Ca să Te răstignească iar.
Eu am ales poteca sfântă,
Şi-al suferinţelor pahar.

Sub paşii mei stă nemiloasă
O cursă-ntinsă de duşmani.
Dar Tu îmi pregăteşti o masă,
Să stau cu Tine peste ani.

Chiar dacă prin ocară-mi vine
Potop de lacrimi şi-umiliri,
Ştiu că din ceruri, de la Tine,
Îmi dai puteri şi izbăviri.

Şi chiar când vorba lor străpunge
Ca suliţe cu vârf de fier,
Ştiu bine, harul Tău mi-ajunge
Şi mă ridică pân' la cer.