În iesle Te-ai născut,
O, scump Mântuitor,
Iar boii Ți-au ținut
De cald cu botul lor.
La capul Tău veniți
Trei magi și trei păstori,
Îngenunchind smeriți
Ai Tăi închinători.
Nespus s-au bucurat
Că Te-ai născut, Isus,
Tu, Fiul Precurat
Și Soare făr-apus.
Pe lume n-ai sosit
În vreun palat regesc
Și-Ți spuse „Bun venit! ”
Doar corul îngeresc.
Apropiată-i clipa
Când Tu vei reveni
Și – judecând risipa –
Mireasa-Ți vei răpi.
Aș vrea atât de mult
Să fiu și eu răpit
Și îngerii s-ascult
În cerul infinit!
Dar mai ʼnainte-aș vrea
Să-Ți spun, Isus iubit:
A Ta e lauda
Și cerul nesfârșit!
Laudă-L pe Domnul cât mai ai timp și mai poți!