INGENUNCHEAZA


Omul, mânat de o forță oarbă, centrifugă,
Cu emfază, de propria umbră ar vrea să fugă.
Mișcările lui sunt opriri şi porniri de sfârlează,
Și se trezește că-n jurul păcatului gravitează.

Îngenunchează într-o rugăciune și plânge.
Căci zidurile de fățarnică Gomoră, cere sânge.
Lumina șlefuiește de zor diamantul căinței
Şi-ncep să curgă șuvoi, mărgăritarele pocăinței.

În suflet se cuibărește, toată, o liniște adâncă,
Nu se clatină, picioarele-s tari ridicate pe stâncă.
Respiră aerul veșniciei în ceasul cercetării,
Din harul iubirii prin cauțiunea eliberării.