Marcu 10; 46 -47


În fiecare zi stătea în Ierihon,
Un biet sărman fără vedere,
Cu mâna-ntinsă spre-acei care treceau,
Cu-n glas tânguitor în care își cerea:
'-Un pic de milă din orice!
Eu v-aș ruga să-mi dați,
Nu treceți și-azi nepăsători,
Opriți-vă și ruga-mi ascultați! '
Așa își petrecea din zori,
Tot timpul stând cu mâna-ntinsă,
S-audă zornăit de gologani, din partea celor
Cu inima, de Dumnezeu atinsă.
Dar dintr-o dată-i larmă mare!
Se aude murmur, voci și plânsete:
'-Ajută-ne! O. . . îndurare!
Ai milă, miluiește și ne iartă! '
Ce tânguiri din gloat-aglomerată!
'-Ce este, cine-i, cine vine? '
'-Isus din Nazareth! ' i se răspunde.
'Acel ce vindecă și iartă,
Îți face viața, limpede, curată! '
'-O, de-aș putea s-ajung la El! . . . '
Gândește bietul om, sărmanul.
Dar, Cineva Se-apropie,
Făcând să-i crească și mai mult, elanul.
'-Isuse, Fiul lui David ai milă,
Te oprește! '
Și S-a oprit în fața lui,
Isus rostindu-i preoțește;
'-Ce vrei să-ți fac?
În ce să îți aduc aleanul? '
'-Să văd, să văd, aș vrea Isus!
Să am și eu vedere,
În ochi să am lumină,
Să am a Ta putere! . . . '
În mila-I sfântă, Domnul l-a atins,
Pe loc, primind vedere.
În slăvi și laude Îl însoțea,
De-acum cel cu vederea,
Că și-n această stare grea,
Isus Christos Și-a arătat puterea!
---------
Prieten drag, ce ești orbit,
De ale lumii vitrine colorate,
Ce te îndeamnă la păcat,
Viață rușinoasă pe îndestulate,
N-ai vrea să ceri lumină-n viața ta,
Să te atingă Dumnezeu,
Să vezi așa cum a văzut
Sărmanul, orbul Bartimeu?

2 februarie 2018, Alexandrina Sanda Tulics,
USA