Câtă milă şi-ndurare
Am primit din mâna Ta,
Când pe-a vieţii mele cale
Mi-era starea aşa de grea.
Câtă dragoste de Tată
Mi-ai adus când Te-am chemat,
Dar şi mamă-adevărată
Mi-ai fost, Doamne, ne-ncetat.
Ce iubire şi putere
Am găsit la Tin’ mereu,
Când a mea cruntă durere
M-apăsa atât de greu.
Tu-ai venit duios la mine
Şi mereu m-ai învăţat
Să mă-ncred numai în Tine,
Tatăl meu Cel minunat.
Şi am văzut că fără Tine
Niciodat’ n-aş fi putut
Să întorc răul cu bine,
Doar prin Tine le-am făcut.
O, Părinte-al îndurării,
Dumnezeul meu iubit,
Pentru clipa încercării
Fii în veci de veci slăvit!
Tu adus-ai biruinţă,
Şi puteri, şi bucurii,
Şi-ai umplut a mea fiinţă
Cum doar Tu o poţi şi ştii.
Tu umplutu-mi-ai fiinţa
Cu-o credinţă neclintită,
Ca să văd că biruinţa
E de Tine pregătită.
Şi de-atunci, cu mulţumire,
Te slăvesc că m-ai purtat
Pe-al Tău braţ plin de iubire
Ce mereu m-a apărat
De furtună şi de valuri
Care mult au încercat
Să mă treacă spre limanuri
Ce m-ar fi înstrăinat.
De limanul veşniciei
Unde-odată-o să sosesc
Şi din Harfa bucuriei
Veşnic am să-Ți mulţumesc.
Amin