La umbra dulcii mângâieri
Privesc smerit la cruce,
Te văd pe Golgota-n dureri,
Cu sângele-Ți cum curge.

Privind la Tine, scump Isus,
O lacrimă-mi învie,
Sub geana fără de apus,
Venind din veșnicie.

Între tâlhari când ai fost pus
Și pentru mine răstignit,
Pe cruce pentru mine-ai plâns,
Și m-ai iertat, și m-ai iubit. . .

De sunt acuma curățit
Nu am vreun merit nicidecum,
E pentru că Tu m-ai iubit
Și-ai plâns pe al Golgotei drum.

De picuri mari de sânge plină
Purtai cununa cea de spini,
Iar noi, în lumea cea haină,
Eram mai mult decât străini.

De ce sunt azi în Casa Ta?
E pentru că Tu m-ai ales,
Și – curățindu-mi viața mea –
Cuvântul Sfânt L-am înțeles.

Azi vin la crucea lui Isus
Să mă-ntâlnesc cu Domnul meu,
Să-i mulțumesc că-n ceruri, sus,
Am un lăcaș la Dumnezeu.

Te cântă azi inima mea,
Mântuitor iubit și sfânt
Și-aștept răsplata dulce-a Ta:
Să fiu răpit de pe pământ!